Comisia metodică a științelor umaniste s-a întrunit în ședință. În cadrul acesteia a fost dezbătut subiectul Inter-, pluri-, transdisciplinaritate în predarea disciplinelor socio-umaniste. Membrii comisiei metodice au urmărit modul practic de aplicare a principiului inter-, pluri- și transdisciplinarității la orele de limba și literatura română și limba franceză.
Astfel, au fost organizate și desfășurate orele publice la disciplina limba și literatura română cu subiectul: Nuvela „Sania” de Ion Druță. Caracterizarea personajului literar și disciplina limba franceză cu subiectul: France – Union Europeenne.
Scurt istoric: Elemente de interdisciplinaritate pot fi găsite încă în filosofia Greciei antice, în pedagogia lui Comenius, iar la noi – în operele lui D. Cantemir şi B.P. Hasdeu. „Lucrarea lui Cantemir Descriptio Moldaviae”. Descrierea stării de odinioară şi de astăzi a Moldovei are un caracter enciclopedic, conţinând descrieri geografice, prezentări ale florei şi faunei, elemente despre organizarea politică şi administrativă a ţării, observaţii etnografice şi folclorice, informaţii despre graiul moldovenilor etc. Lucrarea lui Hasdeu „Istoria critică studiază epoca înfiinţării formaţiunilor statale româneşti din nordul Dunării”, prezentând elemente de istoriografie şi consideraţii despre influenţa naturii asupra omului.
Încă în sec. XVIII Jean-Jacques Rousseau susţinea necesitatea unui curriculum bazat pe nevoile şi interesele individului, pornind de la experienţele vieţii cotidiene: or, în epoca sa continua să fie implementat curriculumul educaţional medieval, strict delimitat şi monodisciplinar. Abia în sec. XIX Lev Tolstoi a încercat să pună în practică această idee, creând la moşia sa o şcoală liberă, centrată pe viaţa celui care învaţă, considerând că singura metodă educativă este viaţa însăşi. În sec. XX s-au realizat primele încercări valoroase de depăşire a predării monodisciplinare. În acest scop, Ovide Decroly a propus un nou sistem şcolar, numit de el sistemul centrelor de interese.
